Prin agresarea structurilor cerebrale se afecteaza insasi sursa existentiala a fiintei umane. Initial, in epoca de dinaintea preistoriei, cu aprox.1.000.000 de ani in urma, constiinta era intacta, pura, fara concepte si valori elaborate, care s-au adaugat cu fiecare generatie prin credinte, superstitii, sisteme de valor, traditii. Omul, eliberat de toate conditionarile etice si morale, redevine o fiinta bruta, usor de modelat.
Fara capacitatea de abstractizare, fara raportarea sa intr-un sistem coerent de valori spirituale si materiale, omul redevine la starea sa animalica, fara sa mai fie constient de cine este si ce menire are. Va reactiona doar la stimulii imediati ai mediului, fara capacitatea de a memora si de a anticipa, fara repere spatio-temporale, fara constiinta istorica, geografica. Omul adus astfel, la starea preneandertaliana s-ar afunda intr-un abis.
Fara ritual, fara ceremonial, fara mister, fara limbaj, creierul uman ajunge foarte usor programabil. Sistemele totalitare au experimentat aceste tehnici incercand sa suprime individul, transformandu-l intr-un simplu membru al colectivitatii, asemeni furnicilor sau albinelor, cu reactii determinate doar ne nevoile grupului.
Comunismul si nazismul, cele mai teribile plagi ale secolului trecut au testat reducerea individului la starea de organism colectiv: "tu nu esti nimic, partidul este totul" (mottoul leninist, aplicat in mod straniu si de hitleristi) si nazistul: "un om, un vot,un fuhrer!"
Crecetatorii militari stiu ca daca se influenteaza mediul vital sunt dereglate toate organismele si fiintele care-l populeaza. Controlarea magnetismului uman cu infrarosii, influentarea temperaturii apei (sa nu uitam ca lichidul rahidian este masa principala a creierului), manipularea campurilor energetice ale pamantului, influentarea reactiilor emotionale nu sunt doar predicate a literaturii de fictiune ci au devenit componente ale razboiului psihotronic.