vineri, 23 aprilie 2010

Implantarea, o obsesie nascuta in sec.XX

Stimoceiverul va cunoaste dezvoltari ulterioare atat ca design cat si ca posibilitati de utilizare. Ralph Schwitzgebel, care lucra pentru CIA a conceput "o insecta de ureche" prin care se putea comunica de la subiect la subiect. Un memoriu datat 22 septembrie 1961 descrie cateva activitati MKULTRA in care se pune accentul pe implanturi:
"1. Continuarea activitatilor specifice prin implantarea de stimulatoare electronice miniaturale in centre specifice din creier.
2. Reglarea raporturilor dintre tehnologie si subiect, esentiala pentru conditionarea si controlul celui care poarta implantul."
Studiile s-au extins, iar cercetatorul american James Olds a demonstrat ca anumite zone din hipotalamus pot produce efecte la stimularea electronica. Directiile de cercetare au parasit zona Top Secret trecand in sfera de interes a societatii civile. Robert G. Heath de la Universitatea Tulane a implantat 125 de cipuri in creierele subiectilor sai in incercarea de "a vindeca" homosexualitatea.
In acelasi timp, cercetatorii militari studiau efectele cipului pe subiecti care habar nu aveau ca fusesera implantati. Cu ajutorul stimoceiver-ului, subiectilor le erau induse distal stari de frica, excitatie, halucinatii, placere. Fratii Ralph si Robert Schwizgebel au realizat dispozitive de urmarire a indivizilor implantati pe distante foarte lungi.
Acest fapt avea sa extinda conceptul sistemelor asupra "arestarii la domiciliu"; in occident, peretii inchisorii fiind mai distantati ca in Lagarul Socialist. Joseph A Meyer de la Agentia de Securiatte Nationala (NSA) a impins conceptul si mai departe sugerand implantarea tuturor americanilor arestati. Insa mai multe voci s-au opus declarand ca in democratie nu arestarea ci condamnarea este definitiva si irevocabila daca s-au terminat toate caile de atac ale sentintei.